Precizare

Nu sunt un fan al blogurilor. Am creat unul numai din raţiuni "apofatice". Mai precis pentru că, în ultima vreme, au apărut pe internet "autori" omonimi cu care nu doresc să fiu confundat.

Mă întreb totuşi de ce respectivii "recenţi", dacă într-adevăr poartă acelaşi nume, nu-l folosesc într-un fel care să evite confuziile (am fost întrebat de mai multe ori dacă mie îmi aparţine cutare sau cutare "creaţie").

Precizez aşadar că:

1. nu public poezii sau bucăţele literare prin revistuţe on-line.

2. nu postez comentarii şi nu mă angajez în discuţii pe alte site-uri.

3. nu trimit texte la "Poşta redacţiei" gazetelor literare.

P.S. Şi mai recent, unora le place să-şi închipuie că îmi petrec vremea discutând cu ei, pseudonim, prin secţiunile de comentarii ale blogurilor şi ziarelor on-line (dacă nu cumva înscenează acest lucru).

Mai precizez, prin urmare:

4. nu semnez decât cu propriul nume.

vineri, 11 aprilie 2014

Mircea Eliade, Isabel și apele diavolului

 
Încă un roman Eliade în colecţia Biblioteca pentru Toţi
 
Miercuri, 16 aprilie, apare împreună cu Jurnalul Naţional al 165-lea volum al colecţiei Biblioteca pentru Toţi, Isabel şi apele diavolului.

Romanul ilustrează continua tensiune a spiritului lui Eliade între magic şi mistic, între voinţă şi har, între autorealizarea eului şi pierderea de sine în Dumnezeu, vizibilă şi în foiletoanele pe care le trimitea Cuvântului, în ciuda faptului că Itinerariul spiritual (1927) părea să fi închis ciclul evoluţiei sale de la teosofie la ortodoxie. Nehotarârea de a se desprinde pe de-a-ntregul din orizontul îndumnezeirii magice, al creării sufletului nemuritor prin voinţă şi efort propriu, a primit hrană nouă odată ajuns în India. Metafizica realistă de care vorbeşte în roman se dovedeşte a fi aproape un sinonim pentru tantra. Ea este pusă în termenii manifestării realului prin joc şi a creaţiei prin logos, aşa cum sunt înţelese de filosofia indiană (mai precis, aşa cum o înţelegea Eliade atunci).
LIVIU BORDAŞ
 
(din Introducere, “Demonismul magic al tânărului Eliade”, pp. 19-38)